Pasari de fum

Dandu-si seama ca a intarziat ,Domnul S. si-a tras rapid sacoul pe trupul sau scund si fragil si si-a indesat cateva carti in servieta stacojie,primita de la tatal sau,amintindu-i de vremea cand mergea cu ea la scoala,mandru,la fel ca si acum.Isi iubea servieta pentru ca ii amintea de zilele cand era el flacau , cand admira campia de maci abia rasariti si inspira briza racoroasa a Dunarii,care-i gadila nervii olfactivi. Acum insa, orasul l-a salbaticit. L-a invatat sa respinga mirosul de altadata pentru ca,invatat cu imbaxeala putreda a strazilor, nu mai putea savura aerul tineretii sale oricat s-ar fi straduit.

Desi era trecut de ora7:00 , cand deja trebuia sa se afle in sala de clasa,Domnul S. nu se indrepta spre statia de maxi-taxi ca de obicei, ci se hotarase sa mearga pe jos spre scoala.Parea a fi in cautarea unui lucru care nu-i dadea pace.Era cu ochii pierduti in departare,tintind cu privirea undeva in neant,ceva ce nu vedeau toti.Uneori isi rotea capul cercatator, in toate directiile, ca sa se asigure ca nimeni si nimic nu-l urmareste si nu-i va intrerupe misiunea. Scurtase drumul prin ganguri cenusii si mizere,numai cu scopul de a nu  intalni pe cineva care sa-l ia la rost sau sa-l intoarca din drum.

Smogul orasului , unic martor a ideologiilor revolutionare ale ultimelor generatii, zidite sa taca pe vecie in niste blocuri  de beton comuniste, se ridica incet incet , suflat de vantul care batea zbuciumat printre tronsoane.[cu propozitia asta vreau sa castig Pulitzerul!]. Domnul S. , ajuns in fata unei cladiri inalte si grandioase, cu geamuri mult prea mari in care nu vedea nimic din ce se intampla inauntru.Nici macar usa nu putea s-o gaseasca.Frustrat,se daduse in spate,uitandu-se foarte atent la acele „oglinzi” care il scoteau din minti. Insa,continuand sa priveasca, a observat ceva. Era insasi el. Cu un gest mecanic , isi puse palma pe obraz si isi pipai intreg maxilarul barbos,plin de peri trecuti prin prea multe ierni.Se vazuse un om parasit,cu nici un rost in lume. Observase ca sacoul gri ii ramasese mic,si era decolorat,iar marginile buzunarelor se descususera,lasand spanzurate niste fire de material incurcate. De rusine , se uita imprejur dar constata ca nimeni nu-l baga in seama.Vazuse ca talpile pantofilor sai erau foarte tocite si subtiate,lucru care explica presupunerea sa despre faptul ca uneori nici nu-si auzea proprii pasi. O lua prin spatele acelei cladiri si in graba de impiedicase de ceva. Curios sa vada de ce anume s-a impiedicat , s-a aplecat,si-a lasat geanta jos si a luat cu ambele maini un panou ruginit si plin de praf.Dupa ce l-a curatat superficial cu dosul palmei, a deslusit ca pe el scria cu litere mari de tipar ” Magazin pentru scolari ” iar putin mai jos „papetarie,costume,genti…” . Odata cu zambetul care i-a descatusat expresia fetei,o lacrima inocenta si calda a indepartat zgura si colbul de pe intreg panoul.

Ajuns la scoala,a semnat condica si s-a intors acasa.Noaptea a venit repede iar el,temeinic, si-a pus ceasul sa sune pt maine. Ziua urmatoare,orasul era la fel de cenusiu ca de obicei,clasa era galagioasa iar, la etajul 7 al blocului A2,un ceas  incapatanat suna incontinuu,perturband tacerea imobilului.Si nimeni nu-l oprea…

Anunțuri

17 răspunsuri to “Pasari de fum”

  1. Shulfa :P(asshole!) Says:

    Mintea si sufletul mi-au ramas blocate in aceasta lume fictiva. Si totusi, nu am putut sa nu observ ca stilul tau poarta reminiscenta romanelor lui McEwan (si nu, nu la Atonement ma refer ci la Saturday). Ah, si apropo el a castigat premiul Pulitzer *hint hint*.
    Mult succes
    in incercarea
    de a-ti exprima gandurile…

  2. Clubul mancatorilor de kinder cere partea a 2 a, Dandurici, alias Domnul S, in drum spre locasul cel mai de temut al acestuia, anume grajdurile. Fara aceast important pas, nu vei putea castiga Pulitzerul.
    terminat.chhh

  3. capsunyk Says:

    Dragut.

  4. pt a calca pe cineva pe nervi spun ca e „duuulce”:”>. lasand prostiile, foarte tare!!
    dnk, grajdurile strica orice proiect din fasa asa ca mai bine nu :)).

    sa mai scrii, tu!!
    >:D<

  5. Cu riscul de a parea Gica contra,imi permit sa-ti stric seara ( muhahhaha ) si sa am cateva obiectii: diacriticeleeeeeeeeeee (limba romana e frumoasa si tu chiar pari s-o pui in valoare…) si pe alocuri mie mi se pare ca neologismele (maxi-taxi…) nu stau asa bine pe langa aerul de vechi al scrierii.

    Per total,mi-a placut. Da’ personajul nu e chiar domnul Vlad,aici de fata? 🙂

    p.s.: Draguta tare ideea cu numele „Conserva de fasole”.

  6. @dnk: mai de temut decat grajdurile, sunt pazitorii(oarele) acestora! b-) :))
    @liz: nice try to get on my nerves, but no. :))
    @cipi: nu stiu la ce gen sa ma adresez, asa ca voi spune direct: nu pari in masura sa obiectezi in privinta diacriticelor, avand in vedere ca ele se aplica si in comentarii. 🙂
    @vladiiiiii: asemenea domnului S(care, btw, vine de laaa..), nimic nu te opreste sa continui cu povestioarele astea foarte tari!
    over and out!

    • Vorbeam strict de ceea ce a scris Vlad,nu de comentariile lasate de cititori. Si te poti adresa la feminin.

      P.s: Vei ajunge avocata.

      • @cipi la feminin: inafara faptului ca te refereai la ce a scris vlad, obiectia ta era legata de „punerea in valoare a limbii romane” prin folosirea diacriticelor. ai fi fost mai convingatoare in apararea acestui nobil principiu, daca tu insati l-ai fi pus in practica, zic.

      • @zanaa:iti voi spune parerea mea,cu riscul ca tu sa te iei de modul cum scriu.daca te coafeaza,poti sa’ti trec textul intr-un format cu diacritice si toate cele.cipi,zic eu,cand vorbea de diacritice pentru a pune in valoare limba romana se referea la faptul ca, de obicei,atunci cand publici un text literar,o schita,o nuvela,etc.,se obisnuieste sa folosesti diacritice,spre deosebire de comentarii,unde decizia iti apartine strict tie.si,zic eu,daca nu ai fi asa,gen prototipul copilului cibernetic nu te-ar manca atat de ce se comenteaza pe bloguri.inteleg,probabil sunteti prieteni,dar aici comentariile ii sunt adresate lui,nu tie.daca vrei sa ii administrezi comentariile asa frenetic,fa’te secretara lui,sau,faceti un profil comun.[imi pare rau daca unele cuvinte sunt lipite,nu-mi merge space-ul bine.si daca am vreo greseala,nu te ataca.oameni suntem si gresim.pace,no offence!]

  7. Mi se pare ca distragi atentia de la subiect in multe momente… Nu stiu daca asta urmareai de fapt, dar ideea e ca am avut tendinta sa trec peste anumite pasaje, nu pentur ca nu imi plac descrierile, ci pentru ca m-ai incarcat pe mine ca cititor cu prea multe detalii ca sa mai urmaresc firul povestii… In rest, bel et bon!
    Fi perseverent ; )

  8. mdar vai, avem si noi alt template:)).
    publicul e in delir! „vrem continuarea”! ;;)
    >:d<

  9. vladinhovlad Says:

    mai copii ia stati voi calmi…pan la urma e vina/decizia mea ca n-am scris cu diacritice…da-o-n pisica mea de treaba am ajuns ca pe hi5 ma?:))…suntem intr-un lacas cult modern din care izvoreste intelepciune si inteligenta.deci va rog.

    • @i., mama ranitilor: mno, let’s cut it loose, ca intram in polemici fara niciun rost.
      @vladi: vezi,eu intotdeauna sunt elvetia. am oprit izbucnirea unui razboi al commenturilor 🙂

  10. eu ii predau lectii lui dnk: cum sa fie elvetia si cum sa nu fie taran. intreab-o si o sa confirme. deci eu sunt elvetia-mama!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: